Just another WordPress.com site

Capitolul 1) Un nou inceput

 Cap 1 Un nou inceput

  Bella pov

   Cand am intrat in avion toate pivirile erau asupra noastra.Baietii se uitau la mine si la Elena practic dezbracandu-ne din priviri iar fetele ii admirau fara pic de jena pe Damon si Stefan.Mai aveam putin si ii intrebam daca nu au nimic mai bun de facut decat sa se uite la noi cand Stefan s-a apropiat de Elena si a luat-o  de mana conducand-o spre locurile lor,locuri care se aflau in cealalta parte a avionului fata de locul meu.

  Din momentul in care imi voi ocupa locul misiunea va incepe si eu nu voi mai putea sa mai vorbesc sau sa interactionez in orice fel cu singurii mei prieteni.Privind-o pe Elena stand langa Stefan care parca incerca sa o consoleze si ea incercad sa zambeasca in timp ce se uita plina de dragoste in ochii lui mi-am dat seama ca nu am apucat sa o intreb despre ce este intre ei doi…si de acum este posibil sa nu mai aflu niciodata…

   ***

    Zborul a durat mai putin decat mi-as fi dorit.Iainte sa ma urc in masina pe care agentia a pregatit-o pentru mine mi-am permis sa ma uit pentru unltima data la prietenii mei.

    Eerau asa frumosi…stand in lumina soarelui parand ca se bucura de caldura pe care le-o transmitea aceasta.Pareu absorviti in bula lor de fericire,bula in care era imposibil sa patrunzi.Dar eu puteam sa vad in spatele acestei masti…puteam sa imi dau seama cat de speriati erau.Dar chiar si asa frumusetea lor era inegalabila.

   Ochii albastrii ai lui Damon sclipeau in lumina soarelui facandu-ma sa ma gandesc la cat de mult i-mi va lipsi acea sclipire,acea sclipire pe care o vedeam mereu in ochii lui,sclipirea care ma linistea mereu si care parca imi zicea:,,Totul va fi bine“,dar acum de ce mi-ar mai zice asta…stiu ca nu va fi bine…cum ar putea fi…cum am putea noi sa ne masuram cu James?

    Elena statea in bratele lui Stefan,lasandu-si parul castaniu sa I se miste ca niste tentacule matasoase in bataia vantului.

   De multe ori am incercat sa ii dau parului meu acelas volum pe care il avea al Elenei,der mereu am esuat lemetabil,rezultatul final fiind foarte diferit de cel la care speram.

    Stfan se uita cu dragoste in ochii Elenei si atunci fara sa ma gandesc la ceea ce faceam am lansat o rugaciune care speram din tot sufletul sa se indeplineasca:,,Te rog nu lasa nimic sa ii desparta,nu acum cand in sfarsit sunt fericiti“,nu stiam cui i-am adresat rugaciunea dar speram sa se indeplineasca.

   I-mi amintesc  noptile in care nu dormeam si stateam cu Elena incercand sa o consolez.Ea ii ura pe cei doi frati(Damon si Stefan)deoarece din cauza lor ea a devenit vampir.Nopti la rand steteam langa ea incercand sa-I explic ca daca nu erau ei ea ar fi fost moarta acum.

  M-am urcat in masina incercand sa par pregatita pentru ceea ce va urma….si ca sunt pregatita sa-mi infrunt noua viata….

     ***

    Stateam in fata noii mele case,si nu puteam sa cred ca este a mea…era uimitoare.Am mai verificat inca o data adresa si rezultatul a fost ca da asta este casa mea…Parea scoasa dintr-un colt de Pradis.

    Era uriasa si avea o gradina si mai mare.Nu am mai vazut o casa asa luminoasa niciodata.

  Am descuiat usa cu inima inca btandu-mi mai tare decat de obicei.Casa era uimitore in interior.

  Livingul era enorm si foare luminos,cu geamuri mari care dadeau spre gradina absolut splendida si spre piscina

  Bucataria era la fel de uimitore pe cat ma asteptam,avea doar doua culori:alb si negru dar asta o facea sa arate si mai bine.

   Baia era….perfecta…nici nu puteam cere mai mult…cu siguranta dupa ce vin de la liceu voi sta aici sa ma relaxez.M-am rotit prin baia care cred ca era mai mare decat fosta mea camera si am vazut o sauna in care abea asteptam sa intru.

  Urmatoarea camera era camera de ospetiMda de parca ar veni cineva in vizita la o tocilara…Taci!Lasa-ma sa ma bucur acum,macar,pentru ca stii la fel de bine ca mine ca nu voi mai fi fericita o perioada luuunga.
   Deci revenind camera de oaspeti arata…ei bina pot spune doar ca as fi in culmea fericirii sa fiu oaspete intr-o asemenea camera.Si camera asta avea propria baie,care era la fel de uimitore ca si camera,dar nu se masura cu a mea.

   Si acum era acum,urmatoarea era camera mea,am deschis usa cu sfiala,doar pentru a putea ramane incremenita in tocul usii.In mijlocul camerei trona un pat matrimonial absolut superb.

       Pe peretii albi era atarnat un ceas acesta fiind singura pata de culoare de pe peretii imaculti,dar cand m-am uitat mai bine mi-am dat seama ca in dormitor mai erau doua usi negre.

   Mi-am facut curaj si am intrat in prima.

    Era un dressing la fel de mare ca si dormitorul,si era plin de haine,pantofi,bijuterii si tot ce mi-as mai putea dori.Nu vreu sa ma gandesc la cat a cheltuit Charlie pe toate astea.

    Am mers pe langa fiecare dulap pana am gasit unul negru pe care scria cu litere mari de mana:,,Echipament pentru antrenament“Cu siguranta aveam nevoie de el…dar de ce tocmai acum sa ajung la partea neagra povestii,stricandu-mi cel care putea sa fie ultimul meu moment de fericire…

   In fata lui era tot un dulap negru pe care era scris in acelas stil ordonat:,,Hainele misiunii“Nu am vrut sa-l deschid  acum,asa ca am iesit din dressing pentru a putea intra pe cealalta usa neagra.

   Acolo se afla biroul,era o camera la fel de spatioasa ca si celelate,Pe birou aveam un leptop apple alb.
     Langa geam era un fel de scuna negru care avea si calculator in el.

     Dupa ce am iesit din camera mea mam dus la ultima usa,usa care ducea spre un bar la fel de uimitor ca si restul casei.

  Trebiua sa ma duc la liceu in 30 de minute,asa ca mai bine m-as duce sa ma schimb.

Cand a trebuit sa imi aleg hainele am fost profund dezamagita cand am vazut ca singurele haine pe care le puteam purta in timpul misiunii erau:doua perechi de blugi,patru malete,doua plovere largi si un hanorac.

   M-am indreptat spre garaj si cand am deschis usa am scapat cheile din mana.Aveam in fata doua masini:un Masserati Birdcage 75 si o camioneta rosie.Nu trebuia sa imi zica cineva ca sa imi dau seama ca masina cu care voi merge la liceu este camioneta.

   Cand sa ma asez pe scunul soferului am vazut o foaie de hartie pe scaun.Dupa ce am analizat-o mai bine mi-am dat seama ca era un bilet de la Charlie.

    Mainile imi tremurau si inima imi era cat un purice dar totusi am deschis biletul si l-am citit:

    Bella,daca citesti acest billet inseamna ca te pregateai sa intri in camioneta pentru a te indrepta spre liceu,pentru a-ti incepe misiunea…

    Vreau sa stii ca sunt foarte mandru de tine si ca ma simt vinovatca tu stai si te lupti pentru siguranta altor oameni…oameni printer care sunt si eu…

   Ei bine sper ca ti-a placut casa…Te iubesc si sa ai grija…

                                                                                  Semnat:Charlie

   Mi-am trecut degetele deasupra scisului dezordonat a lui Charlie,si am spus,dar mai mult am simtit:DA CHARLIE,VOI AVEA GRIJA SI……SI EU TE IUBESC…Am stiut ca a auzit ce am zis chiar daca eram la o distanta enorma unul de altul…

            ***

   Am intrat in parcarea liceului cu noua mea camioneta…

  Toti se uitau la mine ca la o ciudata ….dar trebuia sa rezist….trebuia sa dau tot ce am mai bun ca aceasta misiune sa reuseeasca.

   Am inaintat prin multime facandu-ma ca nu aud tonurile badjocoritoare pe care le foloseau cand vorbeu despre mine,si ca nu simt toate ghionturile pe care mi le dadeau….Daca nu ar fi fost viata mea in joc,cred ca m-as fi intors si i-as fi omorat pe toti cu o mana legata la spate.

  M-am indreptat cu pasi repezi spre prima ora:biologia.

  Dupa ce i-am dat formularul de insciere rofesorului m-am asezat in cea mai apropiata banca.Nu cred ca am stat acolo mai mult de un minut,ca o fata roscata a inceput sa tipe la mine ca ala era locul ei si ca nu intelegea cum de am indraznit sa ma asez pe el.Eu m-am ridicat incercand sa par calma si m-am indreptat spre locul liber din spatele ei,moment in care colegii mei au inceput sa rada atat de tare incat sunt sigura ca se auzea de la intrarea liceului.Apoi cineva si-a tras suflul si a spus pe un ton rece ca gheata:

  ,,-Locul tau nu e aici-nici nu i-si dadea seama cata dreptate avea…locul meu nu era aici…era langa prietenii mei-e acolo“Si mi-a aratat un scaun care mai avea putin si se darama,dar cred ca va trebui sa ma multumesc cu ceea ce am.

   Toate orele au decurs la fel,eu incercand sa par absorbita de lectie,is colegii mei incercand asa ma faca sa ma simt oribil.

  Ora pranzului a fost cea mai rea:

 Ma indreptam spre cea mai indepartata masa cand am simtit cum ceva rece si ud mi se prelinge pe spate.In ecel moment instinctele mi s-au activat incetosandu-mi gandirea.M-am intors pregatita sa ii trag un picior puternic in fata celui care a indraznit sa ma atinga dar atunci mult iubita mea constiinta si-a facuta aparitiaCe crezi ca faci?!Nu poti incepe o bataie in cantina…esti un elev model…ai uitat?Of Doamne ce te faceai fara mine?Cuvintele ei m-au facut sa i-mi pierd elanu si sa i-mi limpezesc gandirea.

  Bine,cei de la agentie vor sa fiu penibila….ei bine nu ii pot dezamagi nu?!Asa ca m-am aruncat la picioarele lor incercand sa fac sa para ca m-am impiedicat.
    Asta a provocat un val de rasete din partea colegilor mei.

   Apoi am auzit vocea nazala a Jessicai,caci asa am aflat ca o cheama pe fata de la ora de biologie.

  ,,-Hei,haideti sa vedem daca ii sta la fel de rau in rosu.“si apoi am simtit ceva cleios si care mirosea oribil ca mi se intinde de pe par,spre tampla si apoi pe gat in jos.

  Nu dupa mult timp mi-am dat seam ce era acea chestie rosie,era ketchup.Oare era foarte  grav daca il bag doar pe unul dintre ei in spital?Cred ca da,dar nici pe mine nu m-ar fi deranjat daca ai fi facut asta.Dar nu poti!Tu trebuie sa le dai satisfactue in continuare!Asta daca vrei sa mai traiesti….Sigur ca vreu dar ce sa mai fac?!Sa incep sa plang si sa-i implore sa se opreasca?!Da,oau as putea spune ca esti geniala,dar stii la fel de bine ca si mine ca asta ar fi o minciuna.Mi-am ignorat constiinta si am inceput sa plang,era prima data cand plangeam in fata mai multor oameni de cand am intrat in SWAT.

  Era incredibil de placut,sa simt atingerile sarate ale lacrimilor mele…dar in afara de amintirea vietii mele de la 7 ani ele nu reprezentu nimic pentru mine…eu nu stiu sa plang…nu stiu sa imi scot masca pe care o port…si nici nu cred ca voi reusi  vreodata sa scap de ea…

       ***

   M-am imbracat cu costumul meu de antrenament si m-am indreptat spe agentia din Forks.

  Tot drumul am avut senzatia ca sunt urmarita,dar era imposibil…cine ar vrea sa ma urmareasca pe mine cea noua?

  Cand am intrat in agentie am fost intampinata de o mare de oameni,toti spunandu-mi in acelas timp cat de onorati erau ca eu ma aflam aici.

    Dintr-o data m-am simtit mult mai obosita decat imi amintesc ca mai fusesem inainte.

  ,,-Da,si eu sunt foarte fericita ca sunt cu voi,dar as dori sa stiu unde este sala de antrenament,va rog?“Am spus asta mai mult ca o intrebare,ei au fost draguti ca mi-au dat o primire asa calduroasa si nu vroiam sa-i jignesc,pentru ca nu meritau sa fie jigniti,la primirea care se vroia calduroasa pe care mi-au facut-o,dar in loc de ceea ce vroiau ei sa  iasa mai mult m-au facut sa i-mi amintesc de masca pe care o port si de cat de mult se bazeaza ei pe mine…

 ,,-Sigur,vin-o dupa mine.“a spus un baiat care mai mult semana cu un urs decat cu un om si pe care totusi abea il observasem.Si el era imbracat tot antrenament asa ca am presupus ca el este cel cu care va trebui sa ma lupt azi.

  ,,-Numele meu este Emmet,tu trebuie sa fii Bella,nu?“

  ,,-Da,eu sunt.“

  ,,-Bun,atunci sa incepem“Dupa ce a vorbit mi-a intins mana,semn ca vroia sa incepem lupta.Eram atat de obsorbita sa ascult vocea lui catifelata,ca nici nu mi-am dat seama ca am ajuns in sala de antrenament.

   Inainte sa ii apuc mana m-am uitat in ochii lui,si tot ce am vazut a fost incredere…parea prea increzator ca avea sa castige,dar cu siguranta stia ca nu m-a mai invins nici un om…

  I-am luat mana si atunci parca un val de durere m-a cuprins….mana lui era asa rece…asta a fost ca o canfirmare pentru mine dar tot m-a durut sa aflu adevarul…

   Era vampir.

  Nu eram pregatita sa cunosc alt vampir,sa-i simt atingerea de gheata pe pielea mea,singurii vampiri pe care ii atinsesem pana acum erau prietenii mei,prieteni pe care nu aveam sa ii mai vad in viitorul apropiat…

   ,,-Hei,incepem sau ce?“

   ,,-Da,sa incepem!“    

                   ***

   Acum stateam intinsa pe canapeaua din sufragerie zambind gandindu-ma la noii mei colegi de antrenament:

      Emmet-care a castigat lupta cu mine,asa cum era si de asteptat,

      Jasper-inalt,si cu parul cret si el e tot vampir

      Rosalie-regina frumusetii,care nu cred ca ma place,si asa cum cred ca va asteptati,si ea e tot vampir.

      I-mi placea noua echipa in care ma aflam,dar cu siguranta nu o inlocuia pe prima…

In orice caz,maine trebuie sa ma duc din nou la scoala asa ca mai bine m-as duce sa ma culc.

                       ***

   A doua zi dimineat m-am trezit mai sigura pe mine decat am mai fost pana

acum …aveam un sentiment ciudat ca ziua de azi i-mi va schimba viata…in bine.

   Cand am intrat in parcarea liceului am observat ca o masina statea pe locul meu de parcare,loc pe care l-am cautat ieri cred ca vreo 20 de minute!

   Incep sa ma indoiesc in sentimentul meu de dimineata,cum ca lucrurile se vor schimba in bine.

  M-am resemnat si am cautat un alt loc de parcare,si cum era de asteptat nu am gasit nici unul asa ca a trebuit sa merg mult mai departe de liceu,pana cand intr-un final am gasit un loc unde am putut sa las masina.

  Nu cred ca aveam de mers mai mult de 1/2 kilometri dar cu siguranta voi intarzia la prima ora…Am ajuns pe la jumatatea orei asa ca m-am hotarat sa nu ma mai duc de loc.M-am indreptat spre curtea scolii si m-am asezat pe iarba.

   Inca de ieri de cand ma indreptam spre agentie aveam senzatia ca sunt urmarita de cineva…sau de ceva,asa ca i-am rugat pe cei de la agentie sa se uite mai atent prin imprejurimi,si mi-au spus ca nu au gasit nimic.

     Sirul gandurilor mi-au fost interupt de niste clopotei care atunci cand i-am ascultat mai atenta mi-am dat seama ca de fapt era vocea unei fete si cand am ascultat mai atent am putut descifra un cuvant:

    ,,-Buna!“cea care vorbise arata ca un spiridus,avea parul pana la umeri si facut tepi la sfarsit.

   ,,-Numele meu e Alice,al tau eeeeeeee…“a pus accent pe ultima litera facandu-ma sa imi dau seama ca eu doar stateam si ma holbam la fata ei perfecta.

 ,,-Ah….hm…Buna,eu ma…ma cheama Bella.“

 ,,-Si de ce nu esti la  ore?“

 ,,-Aaa,aceeasi intrebare vroiam si eu sa ti-o pun“

 ,,-Eu iti zic daca imi zici si tu!“

 ,,-Cineva a ocupat ultimul loc de parcare si a trebuit sa merg 1/2 kilometric pe jos ca sa ajung inapoi la liceu de la locul unde mi-am parcat masina.Acum e randul tau!“

 ,,-Azi la biologie trebuiesa vina cineva sa ne ia sange,si mie nu imi place sa vad sange.“

 ,,-Aha…“si dupa asta nu m-am mai putut abtine si am izbucnit in ras,nici eu nu stiam de ce rad dar cu Alice totul parea asa normal.Cu ea ma simteam in siguranta…

  Nu stiam de ce rad,dar era asa de bine,sper ca voi putea fi prietena cu ea.Daca sunt tocilara nu inseamna ca nu am voie sa am prieteni nu?

  Cum era de asteptat,nu mi-a raspuns nimeni la intrebare,dar asta nu ma deranja absolut de loc,nu acum cand eram langa Alice…

 ,,-Tu esti cea despre care vorbesc toti?“

 Stiam ca urma sa ajunga si si aici dar asta nu ma facu sa fiu mai pregatita.

 In vocea mea se pute citi tristete,dar si bucurie…eram fericita ca vorbeau despre mine…asta inseamna ca misiunea avea success…pana acum.

  ,,-Da.“

  ,,-Nu inteleg de ce se comporta asa cu tine,mie mi se pare ca esti de treaba.“

  ,,-Aha…hm…merci.“Nu m-am mai pierdut asa in fata nimanui,trebuie sa i-mi revin.

     Mai vroia sa imi spuna ceva dar a fost intrerupta de sonerie…sper ca va mai vrea sa stea cu mine de acum in colo…

…………………………………………………………………………………………………………………………………….

 Si asta e capitolul 1,sper ca va placut.

 Nu cred ca m-am descurcat prea bine la descrierea casei asa ca v-am pus si niste poze:

    Livingul:

    Bucataria:

    Camera de oaspeti:

    Baia Bellei si sauna: 

    Camera Bellei:

    Dressingul:

    Biroul: 

    Barul: 

     Gradina:   

    Casa: 

Advertisements

12 responses

  1. Hei , mie imi place foarte mult ficul tau , idea find foarte interesanta . Scri foarte bine si de abia astept sa vad ce se va mai intampla . Succes in continuare : )

    January 4, 2011 at 11:40 am

  2. Madiyu

    superb capitolul….
    imi place mult ficul…
    abia astept nextul…
    bafta!!!

    January 4, 2011 at 11:45 am

  3. monkeyriri

    imi place mult …..deci Bella nu e vampir …din prefata nu prea am inteles ………….abia astept urmatorul capitol …..Kisses

    January 4, 2011 at 5:51 pm

  4. teo te omor , desi cred ca te omoara teza la mate inaitea mea… firar la naiba dar si mie o sa mi-o aduca…:((
    aproape ca mor cand am vazut casa si dc l-ai facut asa de scurt ?
    abia astept nextul
    kisses and hugs!

    January 5, 2011 at 8:01 am

  5. mai bine m-ai omori tu decat teza…
    mie nu mi se pare scurt…dar nu prea stiam ce sa mai scriu in el…
    capitolul urmator va fi cu siguranta mai lung,lucrurile vor incepe sa se complice pentru bella…cred ca va fi un capitol mai trist,dar voi vedea.
    de postat nu stiu cand il voi posta…a inceput scoala…ai cu siguranta profa de franca nu ma va lasa in pace o perioada luuunga de acum inainte:( , dar daca nu sunt pedepsita dupa ce vine teza cred ca il voi posta in weekend

    January 5, 2011 at 8:12 am

  6. bianca

    imi place ideea ficului .. sper sa pori posta in weekend … stiu cum e cu scoala , nici 2 zile n-au trecut de cand a inceput si am un munte de teme :((:(( … oricum , deabia astept cap 2 … bafta la scoala :X:X

    January 6, 2011 at 8:16 pm

  7. multumesc mult,bianca,se pare ca pana acum a fost destul de bine la scoala…ceea ce inseamna ca voi incerca sa postez in weekend…
    succes si tie la scoala!:*

    January 6, 2011 at 8:20 pm

  8. stefan

    imi place creativitatea ta !

    January 6, 2011 at 8:50 pm

  9. Am citit ceea ce ai scris in acest post al tau si imi place. Continua tot asa.

    January 26, 2011 at 12:36 am

  10. Citind despre avion mi-am amintit ca trebuie sa zbor si eu la Amsterdam … dar imi este frica sa ma urc in avion 😦

    April 12, 2011 at 4:19 pm

  11. Interesant postul tau. Zilele urmatoare o sa parcurg mai multe posturi.

    June 14, 2011 at 4:55 pm

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s